Ploaie de vara...

             Eu una, o cunosc dupa caldura sufocanta si enervant de insistenta de inainte care  este unul din cele mai nesuferite momente ale verii.Si apoi, cand toti incepem (cu fruntile si gandurile transpirate) sa cascam alene spre cer, parca cersind putina racoare se aude infricosator, dar prietenos un tunet smuls de pe buzele  norilor  infuriati pe vara, urmat de  nste picaturi mari si dese .
           Si cu placere, in timpul  ploii ma inchid in gandurile mele si incep sa imi aduc aminte cu nostalgie de zilele in care ne ascundeam  toti copii sub un copac sau in scara blocului, pe o patura ,si incepeam sa jucam Monopoly sau un oricare joc de carti.Timpul trecea greu, si parca fiecare picatura de ploaie ne presa.Nu se mai termina!
           Mereu mi-am dorit sa ies afara intr-o ploaie deasa de vara si sa dansez hipnotizata pe ritmul ei, sa o imbratisez , sa o sarut...si cu toate acestea, inca nu am facut-o...
            Acum, in ploaia aceasta de ganduri din sufletul meu , privesc ploaia de afara si scriu...