joi, 6 octombrie 2011

Si e toamna.

            E toamnăăăăăăăă...Sinceră să fiu, niciodată nu aştept sosirea unui anotimp...Eu mă îndrăgostesc irevocabil de fiecare, abia când începe să pătrundă şi în sufletul meu...Şi cred că toamna este anotimpul în care mă simt cu adevarat liberă, într- un sens mai ciudat...
            Toamna simt ca pot intelege mai bine ce se intampla cu mine, pot sa sufar, imi dau voie sa iubesc, sa fiu ranita pentru ca iubesc...Decorul trist, aparent gol - dar de fapt plin de povesti, de iubiri, de tristeti, de mistere, de picaturi-  te face sa simti ca nu e neaparat sa fii fericit, si ca , uneori, chiar este nevoie sa fii trist..Toamna , parca imi impartasesc gandurile frunzelor- care, desi sunt sigura ca au probleme mai mari decat ale mele, ma fac  mereu sa cred ca sunt cel mai trist om de pe planeta, lucru care ma face sa cred ca sunt foarte importanta, si care imi place..
            Recunosc, sufar!!!Dar toamna ma face sa vreau sa sufar, sa cred ca am o poveste, pentru ca adevarata frumusete a unei povesti sa in tristete, toamna ma face sa simt ca este minunat sa suferi, sa fie toamna si in tine, si in lume, si  in cantece...
            E toamna, si tot ce simt ca vreau sa fac acum este sa stau in pat, sa citesc, sa ascult muzica "de toamna" si sa privesc pe geam toamna...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

floricici